Istoria serviciilor de taxi din Praga

Serviciile de taxi din Praga fac obiectul unei legi naționale privind transportul rutier. În mass-media și în ghidurile turistice, unii șoferi de taxi au devenit cunoscuți pentru nerespectarea prețurilor maxime stabilite și a încălcărilor legii, acesta fiind unul dintre subiectele vizibile ale politicii comunitare de mulți ani. Praga a înaintat amendamente la aceste legi pentru a ajuta la rezolvarea situației.

Serviciul de taxi din Praga este în prezent furnizat numai de către persoane private.

Începând cu data de 1 ianuarie 1962, serviciul de taxi urban monopolizat a fost înglobat în cadrul instituției de Transport din Praga, împreună cu serviciul de închirieri auto. La 1 ianuarie 1989, a fost înființată compania de stat Taxi Praga pe baza Statutului Comitetului Național al orașului Praga, care avea sediul social în Strada Trojická, dar după o serie de schimbări, compania a fost lichidată printr-o decizie a Consiliului de Administrație nr. 6/11 din data de 30 mai 1991, începând cu 1 iunie 1991. Apoi, acest sector a fost liberalizat și lăsat în întregime sectorului privat. Viceprimarul Petr Hulinský și Petra Buzková (la acel moment un candidat pentru postul de primar al orașului Praga) au lansat la începutul anului 2006 inițiativa înființării unui nou serviciu de taxi urban care să concureze cu serviciile private, această intenție fiind, de asemenea, susținută de către candidatul independent Michael Hvízdal, fost membru al ODS, și de către Uniunea Liberală, dar nu s-a bucurat de răspunsul așteptat de către inițiatori.

Serviciile de taxi se numără printre componentele transportului public din capitala Praga care nu sunt subvenționate din surse publice. Condițiile de bază pentru operarea unui serviciu de taxi sunt stabilite prin intermediul Legii Transportului Rutier. Municipalitatea din Praga determină prețuri maxime, ceea ce permite includerea serviciilor de taxi în serviciile cu prețuri reglementate, în conformitate cu rezoluția Ministerului Finanțelor, publicată în baza Legii prețurilor. Cu toate acestea, dreptul de a reglementa serviciile de taxi din Praga a fost contestat cu succes în instanță cel puțin o dată.

Situația serviciilor de taxi din Praga a reprezentat un subiect constant și controversat al politicii Municipalității din Praga încă din anii ’90. Atât mass-media, cât și turiștii străini s-au plâns de o sistematică supraevaluare a tarifelor, nerespectarea condițiilor legale și diverse fraude.

Majoritatea stațiilor de taxi (dintre cele situate pe drumurile locale) sunt operate de Administrația Comunicațiilor Tehnice. În anul 2002, a fost organizată o “loterie”, destinată să aleagă candidații pentru gestionarea și utilizarea exclusivă a celor mai profitabile stații de taxi, operatorul stației de taxi fiind responsabil pentru infracțiunile săvârșite de șoferii săi. În 2006, Municipalitatea a emis un decret privind regulile de funcționare ale stațiilor de taxi, care stipulează anumite condiții suplimentare (echipament, clasă și culoare a vehiculului) ca o condiție a utilizării stațiilor de taxi. Șoferii care îndeplinesc aceste cerințe beneficiază de alte beneficii în oraș (cum ar fi utilizarea benzilor  de circulație dedicate). Până în anul 2006, Municipalitate funcționa la limita legii, oferind diverse anexe ne-publice la contractul dintre această și operatorii de stații de taxi, atât în ceea ce privește regulile de funcționare pentru stațiile de taxi, cât și privind ajustarea problemelor care de fapt depășesc reglementarea traficului în stațiile de taxi prin decretul privind regulile de operare.

Printre altele, autoritățile orașului au fost acuzate de proceduri incorecte și adesea ilegale de către Serviciul Ceh de Taxi din Praga, a căror activitate îi acoperea și șoferii de taxi care operat propriile mașini, precum și de către Jiří Kvasnička, proprietarul AAA Radiotaxi Ltd, cel mai important centru de dispecerat (organizator) al taxiurilor din Praga.

O altă problemă este legată de unele servicii care sunt prezentate ca fiind de taxiuri în reclame, dar care sunt raportate drept servicii ocazionale de transport de călători, care nu sunt supuse licenței și restricțiilor de preț ce se aplică serviciilor de taxi. Într-un astfel de caz, comenzile și plățile ar trebui efectuate, în conformitate cu legea, în afara mașinii; totuși, serviciile de taxi concurente suspectează că în multe cazuri această diferență față de taxiuri nu este respectată și este doar o eludare a condițiilor de operare a unui serviciu de taxi.

În luna februarie 2009, banda de circulație rezervată în V Holešovičkách a fost prima din Praga care a fost testată pentru taxiuri. Ulterior, a apărut și una pe o parte din Strakonická. Începând cu luna mai 2009, utilizarea a fost extinsă la autobuze, biciclete și taxiuri pe străzile Českobrodská, Duškova, Horňátecká, Vrchlického, Vysočanská și Zálesí; pe străzile Kuklova și KeKrči utilizarea a fost extinsă numai pentru serviciile de taxi. Marcajul orizontal al acestor benzi ar fi trebuit să fie modificat în vara anului 2009. Decizia Municipalității limitează utilizarea benzilor dedicate pentru taxiuri numai operatorilor ale căror vehicule respectă cerințele acestui document.

Pe baza acestei poziții a avut loc un conflict în Piața Orașului Vechi, al cărui câștigător a fost SEDOP.

Această stație de taxi a fost utilizată de șoferii care au anunțat un tarif de câteva ori mai mare decât prețul maxim prevăzut de Decizia Municipalității, cel mai des tarif practicat fiind de 99 CZK / km (față de prețul maxim al Municipalității care era de 28 CZK pe km) și avocații acestei companii, Klára Slámová și IljaKubíček, au susținut că o astfel de reglementare a prețurilor nu corespunde costurilor eligibile și, prin urmare, nu este justificată, așa cum Municipalitatea nu era îndreptățită să angajeze utilizarea stației de taxi pe drumurile publice și să determine culoarea mașinilor care o puteau utiliza. Municipalitatea a transmis SEDOP o notificare privind nerespectarea legii de trei ori ( prima dată în 2005), dar compania a contestat în mod repetat validitatea acesteia. Începând cu vara anului 2006, ofițerii de poliție din oraș distribuiau pliante cu următorul text potențialilor clienți: “Prețurile marcate în lista de prețuri a acestui vehicul sunt incompatibile cu reglementarea prețurilor stabilite de către Municipalitatea din Praga, iar contabilizarea acestora încalcă, de asemenea, reglementarea legală a prețurilor .“

În luna aprilie 2007, Tribunalul Sectorului 1 din Praga a decis aplicarea unei amenzi în valoare de 100 000 CZK Municipalității pentru nerespectarea hotărârii preliminare a instanței și, pentru împiedicarea șoferilor chiriașului de a utiliza respectiva zonă. În iulie 2009, Curtea de Apel a decis asupra valabilității celei de-a două notificări, iar Municipalitatea a oprit stația de taxi din Piața Centrului Vechi transformând-o într-o parcare pentru persoanele cu handicap. Cu toate acestea, reprezentantul Taxi Praga, un sindicat, a susținut că nu a existat încă o dispută cu privire la validitatea celei de-a treia declarații, care a emis o ordonanță preliminară care interzice municipalității împiedicarea conducătorilor de taxi să utilizeze zona. Litigii judiciare și administrative în ceea ce privește unele amenzi impuse de Municipalitate conducătorilor auto sunt încă în curs de desfășurare.

Din 2002 până în data de 31 august 2009, Municipalitatea a stabilit 1468 de amenzi furnizorilor de servicii de taxi, în valoare totală de peste 141,8 milioane de CZK. Aproximativ 100 de șoferi de taxi dintr-un total de aproximativ 5500 au fost acuzați de infracțiuni. Mai puțin de jumătate din suma totală a amenzilor aplicate a fost executată prin intermediul executorilor judecătorești, iar aproximativ o treime (46,4 milioane CZK) nu a fost plătită nici până în octombrie 2009. Potrivit postului de televiziune ČT24, în majoritatea cazurilor, prețurile maxime prevăzute în reglementările Municipalității și “leasing-ul de concesii” au fost depășite și, prin urmare, pedepsite.

Municipalitatea orașului Praga a inițiat în mod repetat modificări la Legea transportului rutier și la alte legi care ar trebui să conducă la soluționarea problemelor legate de serviciile de taxi. În 2005, aceasta a propus un amendament care a fost adoptat în final în formularea unei Rectificări complexe făcute de către deputatul Camerei Reprezentanților, dl Hovorka. Acest amendament a eliminat limitarea teritorială a valabilității licențelor șoferilor de taxiuri, a introdus posibilități de reținere și retragere a licenței și a redefinit fiabilitatea șoferului de taxi. Următorul amendament la Legea prețurilor a mărit semnificativ limita superioară a eventualelor amenzi.

Începând cu data de 1 iunie 2008, Municipalitatea a introdus modificarea propusă a Actului de stabilire a prețurilor, menită să împiedice șoferii de taxi să obstrucționeze acceptarea documentelor din procedurile administrative prin prelungirea termenului de prescripție. La 22 octombrie 2009, Procuratura din Praga a aprobat o propunere de modificare majoră a Legii transportului rutier, pe care Municipalitatea o va prezenta Parlamentului Republicii Cehe în noiembrie. Acest amendament va schimba în mod fundamental modul în care sunt înregistrați șoferii și șoferii de taxi și va rectifica condițiile de autorizare a taxiurilor, va schimba definiția serviciilor de taxi, va stabili restricții și obligații suplimentare pentru transportul ocazional de pasageri, va introduce noi sancțiuni, de exemplu, confiscarea vehiculului în beneficiul municipalității, indiferent de cine este proprietarul acestuia etc.

La dată de 31 decembrie 1999, 2934 de comercianți licențiați în Republica Cehă au fost înregistrați sub titulatura de “taxiuri”, iar la 6 au fost înregistrați ca prestatori de “transport personal auto – neregulat”. Începând cu 1 aprilie 2004, au fost înregistrate 2845 licențe pentru taxiuri și 495 pentru așa-numitele “transporturi contractuale”. La data de 31 decembrie 2005, au fost înregistrate 5288 autorizații de taxi și 2252 pentru “contract de transport”. Există doar 3436 de raportări fiscale active, dintre care 3145 sunt pentru persoane fizice și 48 pentru persoane juridice. Începând cu 28 februarie 2006, au fost înregistrați 14 operatori cu mai mult de 25 de angajați și 3650 de operatori cu cel puțin 25 de angajați.

Începând cu data de 8 iunie 2006, în Praga erau înregistrate 5561 de taxiuri. Conform studiului nespecificat al Ministerului Transporturilor de la Quebec, există un coeficient optim de 2,1 vehicule la 1000 de locuitori; în Praga, această rată de impozitare ar trebui să fie de aproximativ 2440 de taxiuri.

În 2009, potrivit viceprimarului Rudolf Blažek, în Praga au fost înregistrate 4781 de taxiuri și 3700 de șoferi de taxi.

Din anul 2010, numărul de mașini înmatriculate a crescut în mod regulat. În 2013, Municipalitatea a susținut că în metropolă erau mai mult de șapte mii de șoferi. În acel moment, Primăria din Praga a declarat că au existat cel puțin de două ori mai mulți șoferi de taxi decât este necesar. Potrivit Consiliului Local, această ofertă (mai mult decât dublă) față de cerere conduce la practici ilegale și este motivul pentru care șoferii de taxi necinstiți solicită prețuri mai mari pentru serviciile lor.

În 2014, Uber a intrat pe piață ca intermediar pentru asigurarea așa-numitelor transporturi contractuale, nu a unui serviciu de taxi. Potrivit reprezentanților autorizați ai societății Uber, autoturismele acestora sunt obligate să călătorească cu o placă de taxi vizibilă și cu un taximetru autorizat oficial, la fel precum celelalte mașini de taxi. Împreună cu Uber, alte companii care rulează aplicații mobile precum Liftago, Taxify și Hopin au intrat și acestea pe piață.

În 2017 s-a afirmat că există 5000 de taxiuri în Praga, însă Primăria din Praga nu are prea multe detalii privind numărul de licențe. Pentru Uber, există 2000 de șoferi, Competitive Liftago are 1100 de șoferi în Praga, iar Taxify nu a prezentat numărul de șoferi. Compania Transporturi de la Aeroportul din Praga, care este principalul operator de transfer de la Aeroportul din Praga are peste 200 de șoferi. Cu toate acestea, numărul de șoferi nu poate fi stabilit cu ușurință, deoarece unii conducători auto lucrează pentru mai mulți dispeceri și pe aplicații ca intermediari.